ECCLESIASTUL

CAPITOLUL 1
Nestatornicia lucrurilor pamantesti.
1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege in Ierusalim.
2. Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sant desertaciuni!
3. Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare?
4. Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna!
5. Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi.
6. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale.
7. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat.
8. Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude.
9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare.
10. Daca este vreun lucru despre care sa se spuna: "Iata ceva nou!" aceasta a fost in vremurile stravechi, de dinaintea noastra.
11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost inainte, si tot asa despre cei ce vor veni pe urma; nici o pomenire nu va fi la urmasii lor.
12. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel in Ierusalim.
13. Si m-am sarguit in inima mea sa cercetez si sa iau aminte cu intelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca sa se chinuiasca intru el.
14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrarile care se fac sub soare si iata: totul este desertaciune si vanare de vant.
15. Ceea ce este stramb nu se poate indrepta si ceea ce lipseste nu se poate numara.
16. Grait-am in inima mea: Cu adevarat am adunat si am strans intelepciune - mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim caci inima mea a avut cu belsug intelepciune si stiind.
17. Si mi-am silit inima ca sa patrund intelepciunea si stiinta, nebunia si prostia, dar am inteles ca si aceasta este vanare de vant,
18. Ca unde este multa intelepciune este si multa amaraciune, si cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta.

[continuare...]