Despre masonerie si Antihrist! (partea 2)

Ruptura petrecuta la anul 1054 si mai apoi farîmitarea Bisericii Catolice în mai multe grupari religioase nu au fost întîmplatoare. Prin toate aceste actiuni s-a urmarit distrugerea Bisericii lui Hristos. La anul 1054, orgoliul unui cardinal, Humbert, sfîsie Biserica în doua. În secolele XIV-XV prereformatorii Jan Hus, John Wiclif, Savanarola, clatina Biserica Apuseana, iar în secolul al XVI-lea Luther, Zwingli si Calvin produc noi rani în trupul Bisericii.

Toate aceste evenimente au fost provocate de organizatii oculte anticrestine. Trebuie sa stim, de pilda, ca Luther era rosicrucian. Fratiile si ordinul rosicrucienilor, dupa cum consemneaza istoriografia, sau constituit în secolele XVI- XVII, dar existenta unor comunitati de rosicrucieni este atestata înca din anul 1250, desi denumirea se trage abia de la Christianus Rosecreutz (1378-1484). Unul din telurile lor fusese Reforma, iar marii reformatori de mai tîrziu s-au inspirat din ideologia lor. Framîntârile ulterioare a protestantismului, sectarismului diferitelor "biserici libere", a fost de asemenea opera unor francmasoni. Wesley, Chalmers, Zinzendorf au fost francmasoni. O Biserica puternica era greu de distrus printr-o lupta fatisa. De aceea întîi trebuia scindata Biserica cea una prin deformarea unei parti a ei: urma apoi pulverizarea partii reformate, din moluzul rezultat trebuind sa se edifice o noua unitate, mai toleranta, mai democratica, mai deschisa adica mai ecumenica. Secte precum "stiinta crestina", mormonii, martorii lui Iehova, antroposofii sînt creaturile lojelor francmasonice.

Mai mult decît atît, începând cu Conciliul II Vatican, chiar papii ar fi francmasoni. Masoneria este o organizatie mistica cu scopuri secrete. Primele trei grade reprezinta doar nada si legitimatia umanista a francmasoneriei . Abia gradele superioare, cele care descind din Ordinul Cavalerilor Templieri, devin periculoase. Templul umanist al francmasonilor este "sinagoga lui Satan", este reuniunea ecumenica în rebeliune a creaturilor împotriva Creatorului sub stindardul înselator al fraternitatii, al tolerantei, al umanismului celui fara de Dumnezeu. Cum masoneria de astazi este organizata de evreii sionisti, razboiul dus de ea este îndreptat cu îndîrjire speciala împotriva crestinismului.

"Dogma jidoveasca si spiritul jidovesc, teorie si realizare, totul este îndreptat împotriva Bisericii crestine si împotriva capului ei nevazut, Iisus Hristos", este strigatul de alarma al unui eminent crestin (Em. Barbier). "Evangheliile trebuiesc arse - scrie rabinul Tarphan -, fiindca pagînismul este mai putin periculos pentru credinta evreiasca decît crestinismul". "Razboi de moarte crestinismului" racnea Fr. Viviani. "Trebuie sa extirpam lepra devoranta a crestinismului", tipa Gambeta. "Va veni vremea - cobeste un înversunat mason -, cînd crucile si icoanele vor fi aruncate în foc, potirele si vasele sfinte schimbate în unelte folositoare, bisericile prefacute în sali de concert, de teatru sau de adunari, si cînd n-ar putea sluji unui asemenea scop, în hambare de grîne, si în grajduri de cai".

Cobirea s-a împlinit întocmai cu bolsevismul rusesc si cu revolutia spaniola, amîndoua roade ale francmasoneriei. Un alt ordin secret este si cel al Iluminatilor. A fost întemeiat de iezuitul A.Weishaupt la l mai 1776, ordin care s-a îmbogatit rapid datorita aderarii casei Rothschild. Este una din cele mai puternice organizatii de pe pâmînt care militeaza pentru noua ordine mondiala. Urmasul lui Weishaupt a fost Giuseppe Mazzini, care a elaborat un plan de instituire a dominatiei mondiale prin trei mari razboaie. Planul poate fi gasit la Biblioteca Muzeului Britanic din Londra. Doua razboaie mondiale s-au derulat deja: al treilea va fi declansat în jurul focarelor de beligeranta din Orientul Apropiat, unde s-a instalat inespugnabil fortareata intereselor sionismului politic. Parintii sionismului politic au fost cu totii francmasoni: Moses Hess, Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor Herzl. Religia celor ce-si spun iluminatii este ritul Palladin, adica închinarea la Lucifer. Iluminatul suprem Albert Pike, a formulat dogma divinitatii lui Lucifer la 4 iunie 1889 în ale sale Instructiuni : "Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu". Acelasi lucru îl marturisesc majoritatea formatiilor rock în cîntecele lor .

Ordinul Templierilor a fost întemeiat în 1118 de Hugo von Payen. Întorcîndu-se din Ţara Sfînta în Franta, a devenit aici o importanta forta politica, edificata pe esoterica, pe cunostintele gnostice aduse din Orient, preluate de la initiatii islamici. Dupa ce puterea lor a crescut foarte mult, concurînd structurile statornicite, regele francez si papa le-a zdrobit ordinul, cu neobisnuita violenta, în 1307. Au reusit însa sa penetreze în ramura britanica, respectiv scotiana a francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind Crucea Rosie, Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier. Henry Dunant, întemeietorul Crucii Rosii, a fost francmason de gradul Cavalerilor Templieri. Maltezii si Ioanitii sînt destul de familiari românilor datorita prezentei lor în convoaiele de ajutoare din timpul Revolutiei.

De asemenea, Umanismul si Renasterea din evul mediu sînt rodul organizatiilor oculte, indiferent cum s-ar numi ele. Atît Umanismul cît si Renasterea au efectuat schimbari profunde asupra modului de gîndire al omului acestei perioade. În ce directie! Vom vedea în cele ce urmeaza. Cauzele care au nascut cele doua curente se regasesc, pentru ochiul atent, în hermenismul care a început sa intre în Europa crestina, începînd cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor lucrari de filosofie si ocultism din limba araba , în cadrul diasporei evreiesti, printr-un Maimonide, Avicena, Averoe, s.a. Prin filiera araba vechea filosofie antica patrunde în Europa. Putem afirma, de asemenea, ca scolasticii, întemeietorii ei, au fost cei care au pus început explicarii pe cale rationala a stintelor oculte . Scrierile lui Avicena, Averoe, Maimonide influenteaza gîndirea lui Albertus Magnus (1207-1280), care a fost învatatorul lui Toma d'Aquino, prin care filosofia patrunde în teologia Bisericii Catolice. Secolele XIII-XIV sînt caracterizate de activitatea miscarilor pietiste, care manifestau de cele mai multe ori o actiune centrifuga fata de Biserica oficiala. Peste secolul al XV-lea si-a pus amprenta agitatia creata de pre-reformatori: J. Hus, J. Wiclif, Savanarola. care va duce în secolul urmator la izbucnirea Reformei, declansata de Luther.

Cu epoca umanista gnosticismul obtine o mare victorie asupra Bisericii. stiintele rationale nu erau altceva decît o traducere pe întelesul maselor largi a "adevarurilor" detinute de stiintele oculte.

Renasterea era rezultatul unor forte oculte care puneau început unei reforme universale a lumii. In secolul al XVII-lea deja se discuta si se încerca o reforma universala a lumii. În aceasta erau implicati membrii Ordinului Rosicrucienilor . Continuînd si dezvoltînd sperantele si obiectivele neoalchimismului din Renastere, în primul rînd ideea rascumpararii Naturii, spirite atît de diferite precum Paracelsius, John Dee , Comenius, J. V. Andreae, Fludd sau Newton vedeau în alchimie modelul unei întreprinderi nu mai putin ambitioase, anume desavîrsirea omului printr-o noua metoda de cunoastere. Din perspectiva lor, o asemenea metoda trebuie sa integreze într-un crestinism non-confesional traditia hermetica si stiintele naturale, adica medicina, astronomia si mecanica. Acest tip de "cunoastere" rîvnita si, în parte, elaborata în secolul al XVII-lea, reprezinta ultima încercare înteprinsa în Europa crestinã în vederea dobîndirii "stiintei totale" .

Lucrarile de baza în alchimie erau cele ale lui Hermes Trismegistul si "Fama Fraternitatis" socotita de unii istorici a lui Johann Valentin Andreae. Andreae sugera constituirea unei comunitati de savanti, care sa elaboreze o noua metod metoda de educatie educatie, întemeiata pe "filosofia alchimica". Între numerosii admiratori ai reformei învâtâmîntului cerute de "Fama Fraternitatis" se numara si Robert Fludd, membru al Colegiului Regal al Medicilor; el era în acelasi timp si fervent aderent al alchimiei mistice. El sustinea ca este imposibil sa stapînesti filosofia naturala fara un studiu adîncit al stiintelor oculte.

Pîna de curînd nu se banuia rolul lui Newton în aceasta miscare generala, o întreaga renovatio a religiei si culturii europene, prin intermediul unei sinteze îndraznete a traditiilor oculte si a stiintelor naturale. Ca multi alti contemporani ai lor hermeticii si alchimistii filosofi asteptau - unii dintre ei pregateau cu febrilitate -, o reforma generala si radicala a tuturor institutiilor religioase, sociale si culturale. Prima etapa cuprindea învatamîntul.

Autorul lucrarii "Fama Fraternitatis" dezvaluie existenta unei societati secrete a Trandafirului si a Crucii, întemeietorul ei, Christianus Rosecreutz, ar fi stapînit "adevaratele secrete ale medicinii" si pornind de aici, toate stiintele. Autorul micii carti, mai sus amintite, se adresa tuturor savantilor Europei, cerîndu-le sa se asocieze confreriei, ca sa se poata savîrsi reforma sistemului de educatie, altfel spus sa grabeasca procesul de renovatio al lumii occidentale, în mai putin de zece ani, programul propus de misterioasa societate a rosicrucienilor era discutata în cîteva sute de carti si brosuri. Tiparirea cartii "Fama Fraternitatis" a avut loc în anul 1614.

În rîndul umanistilor amintim pe Petrarca (1304-1374), Lorenzo Vallo (1405-1457), Pico della Mirandola (1463- 1494), Marsilio Ficino (1433-1499), care traduce din latina din operele lui Platon si Plotin, Egidio da Viterba (1469- 1532) si Erasmus (1469-1536). Vreme de doua secole, hermetismul a obsedat pe multi teologi si filosofi, credinciosi ori necredinciosi. În secolul al XVI-lea, în Franta, ca si în alte parti din Europa, valoarea exemplara a hermetismului tinea mai ales de universalismul sau religios, susceptibil sa restaureze pacea si armonia.

În concluzie, evolutia gîndirii crestine în evul mediu o putem împarti în doua si anume pîna în epoca Renasterii si a doua de la Renastere pîna astazi. Daca pîna la Renastere putem identifica usor sectele de sorginte gnostica, dupa aceasta data gîndirea gnostica penetreaza pe nesimtite în constiintele crestinilor. Un rol important în acest sens l-au avut miscarile pietiste si mistice prin aceea ca au raspîndit în rîndul maselor largi de credinciosi ideile gnostice.

O mare influenta asupra gîndirii europene începînd din secolul al XII-lea a avut-o si opera lui Giacchino da Fiore, personalitate influenta care a avut relatii cu puternicii vremii. A lasat o bogata opera exegetica si profetica alcãtuind modelul unei teologii a istoriei împartita în trei epoci. Propovaduia încheierea celei de a doua etape în anul 1260, cînd va începe epoca dominata de Duhul Sfînt. Direct sau indirect, giacchinismul a influentat comunitatile fraticellilor, pe begarzi si beguine si schema sa o gasim si la Arnauld de Villanova si la discipolii acestuia. Mai tîrziu spre sfîrsitul secolului al XVI-lea si începutul secolului al XVII-lea importanta conceptiilor giacchiniste este descoperita de primele generatii de iezuiti. Giacchino a influentat, se pare, si pe Lessing care la rîndul sau a influentat si pe Auguste Comte. La fel si pe Fichte, Hegel, Scheling care erau adepti ai teosofiei.

Ideile gnostice au patruns în rîndul maselor mai ales datorita sectei bogomililor în sud-estul Europei, iar dupa secolul al XII-lea în Apus, prin urmasii acesteia, în special, catharii si albigenzii.
Am vazut pîna aici cum gîndirea crestina a fost penetrata de stiintele oculte si cum s-a pus la cale o conspiratie a savantilor pentru o renovatio a religiei si culturii europene. Dar ce legatura pot avea toate acestea cu francmasoneria de la care am pornit?

Pentru a putea aprofunda aceasta legatura, trebuie sa încercam s-o cunoastem.

Un rol deosebit în formarea francmasoneriei speculative au avut-o Ordinul Templierilor si rosicrucienii. Afluxul rosicrucienilor catre francmasonerie s-a petrecut în Anglia, la sfîrsitul secolului al XVII-lea. Francmasonii au preluat toate idealurile de la rosicrucieni, între care si cel al revolutiei morale universale. De pilda, între anii 1771- 1779 prestigiul francmasoneriei speculative creste atît de vertiginos încît toata nobilimea, toti oamenii de stiinta, toti academicienii, toti oamenii politici din Franta devin masoni. Din anul 1791 masoneria europeana începe edificarea doctrinei sale politice, bazata pe manipularea maselor si aplicarea dura a mijloacelor represive. Aceasta doctrina va fi perfectionata în timpul revolutiilor si terorilor comuniste. Unul din idealurile persistente a fost constituirea Statelor Unite ale Europei. O clipa, masonii au crezut ca Napoleon e menit sa realizeze acest vis, dar s-au înselat. Se va înfiinta Societatea Natiunilor, apoi ONU - Europa, însa, ramînea mereu divizata. Dar la 12 dec. 1990 Parlamentul european a adoptat raportul lui Emilio Colombo asupra "bazelor constitutionale ale Uniunii europene". Astazi mult visatele State Unite ale Europei sînt pe cale de a se naste . Efectele imediate ale adoptarii constitutiei Uniunii sînt: emiterea unei monede europene, care va înlocui monedele nationale si aparitia notiunii de "cetatean european".

Daca masoneria europeana viseaza realizarea Statelor Unite ale Europei, în schimb masoneria universala, care este subordonata sionismului international, viseaza realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducator mondial într-un guvern mondial.