Sofronie (Saharov)

Arhimandritul Sofronie (Saharov), sau Stareţul Sofronie, este cunoscut ca ucenic şi biograf al Sf. Siluan Athonitul, precum şi ca acela care a compilat şi îngrijit scrierile Sf. Siluan; a întemeiat Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.




--Viaţa--
-Anii de început-
Pe 31 Septembrie 1896, s-a născut în Rusia Serghei Simeonovici Saharov, din părinţi ortodocşi. De mic copil, Serghei se ruga zilnic, amintindu-şi mai apoi că se ruga şi 45 de minute fără se oprească. Încă copil fiind, Serghei a cunoscut Lumina cea Nezidită. Citea foarte mult, inclusiv mari clasici ruşi precum Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin.

Având un deosebit talent artistic, Serghie a studiat la Academia de Arte între 1915 şi 1917, iar apoi la Şcoala moscovită de Pictură, Sculptură şi Arhitectură între 1920 şi 1921. Serghei întrebuinţa arta ca pe un mijloc "cvasi-mistic" de "descoperire a vecinicei frumuseţi", "trecând dincolo de realitatea prezentă... în noi zări ale fiinţării". Mai târziu, acest lucru îl va ajuta să deosebească între lumina minţii omeneşti şi Lumina cea Nezidită a lui Dumnezeu.

În această perioadă, a studiilor de la Şcoala din Moscova, Serghei vede concentrarea Creştinismului pe dragostea personală ca fiind ceva inevitabil mărginit; cade din Ortodoxia tinereţii sale şi se afundă în mistica religiilor indiene, bazată pe Absolutul impersonal.

În 1921, Serghei părăseşte Rusia: în parte, pentru a-şi urma cariera artistică în Europa Apuseană, în parte din pricină că nu era marxist. După ce, iniţial, merge în Italia, se duce la Berlin şi, în cele din urmă, se stabileşte la Paris, în 1922.

-Paris-
1922: Soseşte la Paris. Expoziţii de artă care atrag atenţia presei franceze.
Se simte frustrat de neputinţa artei de a exprima curăţia.
Vede cunoaşterea raţională ca fiind neputincioasă de a da un răspuns la cea mai mare întrebare, problema morţii.
1924: Dându-şi seama că porunca lui Hristos de a-L iubi deplin pe Dumnezeu nu era psihologică ci ontologică, fiind singura cale de a te apropia de Dumnezeu, şi că nevoia dragostei de a fi personală, Serghei se întoarce la Creştinism în Sâmbăta Mare. Experiază Lumina Nezidită (cu o putere nemaiîntâlnită până la sfârşitul vieţii sale) şi se distanţează de arta sa.
Institutul Teologic Ortodox Sf. Serghie debutează. Serghei este printre cei dintâi studenţi. Îi are ca profesori pe Pr. Serghei Bulgakov şi Nikolai Berdiaev; deşi amândoi l-au influenţat pe Serghei, problemele fiecăruia (sofiologia şi respectiv anti-ascetismul) au limitat influenţa avută asupra lui Serghei.
1925: Găsind nemulţumitor studiul formal al theologiei, Serghei părăseşte Institutul şi Parisul pentru Muntele Athos.
-Muntele Athos-
1926: Păr. Sofronie ajunge în Athos şi intră în Mănăstirea rusă a Sf. Panteleimon, dorind să înveţe cum să se roage şi cum să aibe o atitudine dreaptă faţă de Dumnezeu.
1930: Păr. Sofronie este hirotonit diacon de către Sf. Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei. Devine ucenic al Sf. Siluan Athonitul, care a avut cea mai mare înrâurire asupra Păr. Sofronie. Deşi Sf. Siluan nu avea o theologie sistematizată formal, theologia sa trăită l-a învăţat pe Păr. Sofronie tomuri întregi, care vor fi mai apoi sistematizate de Păr. Sofronie.
1932-46: Păr. Sofronie poartă o corespondenţă cu Pr. David Balfour, un romano-catolic ce se convertise la Ortodoxie. Aceste scrisori dezvăluie cunoştinţele Păr. Sofronie în mulţi Părinţi ai Bisericii şi îl silesc să îşi articuleze gândirea theologică, dovedind deosebirile dintre gândirea Apuseană şi cea Răsăriteană. Gândirea ulterioară a Păr. Sofronie va dezvolta aceleaşi subiecte abordate în această corespondenţă.
1938: Adormirea Sf. Siluan (24 Septembrie). Urmând poveţelor Sfântului Siluan, Stareţul Sofronie părăseşte mănăstirea şi se duce să vieţuiască în pustia athonită; pentru început la Karulia, apoi într-o peşteră de lângă Mănăstirea Sf. Pavel.
Al Doilea Război Mondial a fost o vreme de rugăciune atât de puternică, încât sănătatea Păr. Sofronie a şubrezit, învăţându-l interdependenţa întregii omeniri.
1941: Păr. Sofronie este hirotonit preot, şi devine duhovnic al multor monahi athoniţi.
-Paris, din nou-
1947: Împrejurările (poate şi pentru a publica scrierile Sf. Siluan, poate şi pentru a-şi încheia studiile theologice, poate şi din pricina sănătăţii şubrezite, poate şi din pricina greutăţilor avute în Athos ca ne-grec după al Doilea Război Mondial) l-au silit pe Stareţul Sofronie să se mute la Paris. Balfour îl ajută să primească un paşaport.
Facultatea Sf. Serghie îi îngăduie Stareţului Sofronie să participe la toate cursurile, potrivit nevoilor sale; însă, la sosire, acest lucru este împiedicat de stăruinţele facultăţii asupra Stareţului Sofronie de a-l face să tăgăduiască, fie şi prin tăcere, existenţa harului în Patriarhia Moscovei, lucru pe care refuză să-l facă.
Stareţul Sofronie se stabileşte la Casa Rusească, un azil de bătrâni din St. Genevieve-des-Bois, ajuntându-l pe preotul de acolo şi fiind duhovnic. Suferă o operaţie majoră de ulcer la stomac.
1948: Stareţul Sofronie publică o primă ediţie şapirografiată a Stareţului Siluan. În ea, Stareţul Sofronie trasează principiile theologiei Sf. Siluan, şi explică multe concepte fundamentale (rugăciunea pentru lumea întreagă, părăsirea de Dumnezeu şi ideea legăturii existente între toţi oamenii).
1950: Stareţul Sofronie lucrează împreună cu Vladimir Losski la Messager de l’Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale până în 1957. Losski îi influenţează gândirea Stareţului Sofronie asupra multor probleme contemporane şi completează lucrările Stareţului Sofronie asupra theologiei Treimice şi aplicarea ei la Biserică şi omenire; Losski, însă, nu vorbea despre o fire omenească îndumnezeită, nici despre conceptul părăsirii de Dumnezeu într-un mod pozitiv, aşa cum a făcut-o Stareţul Sofronie.
1952: Stareţul Sofronie publică o a doua ediţie a Stareţului Siluan. Această carte i-a făcut vestiţi pe Sfântul Siluan şi pe Stareţul Sofronie, şi include o introducere theologică la scrierile Sf. Siluan, din pricina afirmaţiei lui Losski că nu găsise nici o valoare theologică în scrierile Sfântului.
-Essex, Anglia-
1958: Mai multe persoane se adună în jurul Stareţului Sofronie, trăind lângă el şi căutând viaţa monahală. Este vizitată o proprietate din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.
1959: Se alcătuieşte obştea de la Sf. Ioan Botezătorul, sub Mitropolitul Antonie (Bloom) al Surojului. Mănăstirea cuprinde monahi bărbaţi şi femei, în număr de şase.
1965: Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, cu binecuvântarea Patriarhului Alexie, trece sub omoforul Patriarhia Ecumenică. Mai apoi, Patriarhia Ecumenică va înălţa mănăstirea la rangul de Stavropighie.
1973: Publicarea unei traduceri mai complete a Monk of Mt. Athos (viaţa Sf. Siluan).
1975: Publicarea Wisdom of Mt. Athos (scrierile Sf. Siluan).
1977: His Life is Mine este publicată.
1985: We Shall See Him As He Is (Vom vedea pe Dumnezeu precum este) este publicată, stârnind reacţii amestecate: Apusului i-a plăcut în general cartea, ruşii în general au criticat-o. Unele critici au fost atât de aspre, încât acestea, împreună cu starea de boală, l-au descurajat pe Stareţul Sofronie de la a mai scrie alte cărţi.
1987: Patriarhia Ecumenică îl proslăveşte pe Sf. Siluan Athonitul.

-Întâmplări de la adormirea sa şi ulterioare-
Mănăstirea a fost înştiinţată că singura posibilitate de a îngropa persoane pe pământurile ei era de a construi o criptă subterană; au început lucrările la aceasta, Stareţul Sofronie spunând că nu va muri până ce mormântul nu va fi gata. Apoi, spunându-i-se că data preconizată de încheiere a lucrărilor este 12 Iulie, Stareţul Sofronie a zis: "sunt gata". În data de 11, Stareţul Sofronie a murit; pe 14 a avut loc înmormântarea, la care au luat parte monahi din întreaga lume. Atunci când Păr. Sofronie a murit, în mănăstire erau 25 de monahi, număr care a rămas neschimbat de atunci.

Maica Elisaveta, monahia cea mai în vârstă, a murit la scurtă vreme, pe data de 14. Acest lucru s-a petrecut potrivit cuvintelor Stareţului Sofronie, că el va muri cel dintâi, iar ea va muri după scurtă vreme.

On Prayer (Despre rugăciune), o carte cuprinzând scrieri ale Stareţului Sofronie legate de rugăciune - îndeosebi Rugăciunea lui Iisus - a fost publicată postum.