Unde ne sunt tinerii?

De ce nu mai vin tinerii la Biserica, desi se face religie in scoala? Oare educatia din familie isi spune cuvantul? Daca majoritatea mamelor si tatilor s-au obisnuit in perioada comunista a nu merge la biserica, copii calca absolut pe urmele lor (care ocolesc in general sau chiar sistematic drumul catre biserica)? Ce e de facut?

Ce e de facut? Exemplu personal parerea mea...

alinasion dar care e acel exemplu personal?
descriel

Ce e de facut?
Ce e de facut?
Ce e de facut?
E foarte simplu: In primul rand sa formam familii crestine,sa facem multi copii si sa-i educam dupa spiritul Crestinesc si Romanesc! Sa reinviem traditiile neamului romanesc! Totul depinde de noi,nu de ceilalti.Pentru cei de acum e foarte greu sa mai faci ceva,dar viitorul de noi depinde si noi vom raspunde pentru fii,nepotii,stranepotii nostri.Trebuie sa reinviem neamul romanesc in primul rand in sanul familiei crestine,apoi ne trebuiesc scoli,in special Licee Ortodoxe si Romanesti!

Cam astea ar trebui facute,e vorba ca trebuie sa gandim in primul rand la persoana I,la actiunile noastre,apoi sa incercam a le indrepta pe ale celorlalti!

Asa este, si cu exemplul personal si cu familiile traitoare ale crestinismului. Dar exemplul personal nu tine oricum, adica nu are aderenta la tineri in orice situatie, uneori omul cade si cel care l-a luat de exemplu poate cadea la randul lui. Exemplul Sfintilor este cel mai graitor, dar pe ce cale sa fie asimilat?

Revigorarea prin familia crestina este o strategie pe termen lung si poate avea ca adepti doar pe cei care merg deja la Biserica, cei care au acces din propria vointa la mesajul evanghelic.

O tanara marturisea ca de cateva luni de cand merge la biserica s-a schimbat, s-a linistit, si-a dat seama ce greseli a facut si le regreta. Spunea ca au ajutat-o cativa prieteni care stiau ceva mai multe, aveau ceva carti duhovnicesti si au indrumat-o si spre biserica si spre lectura. I-a placut foarte mult parintele Cleopa, ca vorbeste (in cartile lui) foarte pe inteles. Mai spunea ca tinerilor care au facut pacate mai mari( de ex: desfranare) le este teama sau jena sa vine la preoti sa discute sau sa se spovedeasca. Am tras concluzia dupa aceasta discutie ca, pe de o parte, tinerii mai bine informati asupra invataturilor ortodoxe de baza si care sunt crestini practicanti ii pot ajuta mai usor pe cei de o seama cu ei ( insa foarte greu se lupta cu instinctul de turma inclinata spre placeri sau zeflemea la adresa lucrurilor sfinte), iar pe de alta parte tinerii in general nu au cunostinte esentiale despre practicarea credintei( in cazul de fata despre sfatuirea duhovniceasca si despre spovedanie, dar si despre casatorie etc).

De aceea cred totusi ca inca nu este de tot pierduta generatia asta de tineri. De fapt, ideea propovaduirii se bazeaza pe acest principiu: cat omul este in viata are inca sansa sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta Adevarului.

Din nefericire,tinerii nu mai vin la Biserica deoarece "in lume" are loc o "denigrare" a Bisericii, in asa fel incat li se induce ideea ca e rusine sau nu are rost sa mergi la Biserica,unde vin doar "batranii".Scoala,in afara orelor de religie, nu spune nimic despre ADEVAR.In familie,rar mai sunt educati in spiritul credintei ortodoxe,si aceasta o fac, mai ales, bunicii.Sunt si tineri care vin la Biserica pentru a "demonstra" comunitatii din care fac parte ca "sunt buni", dar , in realitate,fac pacate nespovedite,si nu vor sa se schimbe.Putini tineri in zilele noastre vin la slujbe la Biserica pentru a gasi aici alinarea sufletului si a incerca sa se apropie de Dumnezeu cu toata sinceritatea.Ce e de facut?-Fiecare ,prin tinuta sa decenta,comportamentul sau, prin rugaciuni pentru luminarea mintii tinerilor,cititul "in public" al unui acatist, al unei carticele cu rugaciuni,poate da de gandit, prin exemplul personal, tinerilor din preajma.Doamne, ajuta !