Biserica misterioasă

Scris de G.S. Sam Feb 13, 2010 11:59 am

Sensul
tigonometric şi efectul Coriolis

Vă invit să faceţi o experientă
clasică de fizică. Umpleti cada cu apă, apoi scoateţi dopul. Veţi
vedea că apa se va scurge turbionar, spirala care se formează va avea sensul
invers acelor de ceasornic, nunit şi sens antiorar sau sens trigonometric. Este
Efectul Coriolis, numit aşa în cinstea matematicianul francez Gaspard de
Coriolis (1792-1843), care l-a descoperit. Din cauza cantităţii mici de apă, experienţa
s-ar putea să nu reuşească totdeauna. Dar în natură, Efectul Coriolis este
puternic vizibul. Bunăoară, curentii atmosferici şi maritimi sunt deviaţi spre
dreapta. În cazul apelor curgatoare, se poate vedea clar că malul drept este
totdeauna erodat, faţă de malul stâng, care rămâne abrupt. În cazul uraganelor,
spiralarea aerului determină formarea unor inele de furtuni cu descărcări
electrice, precum şi vânturi circulare. Dar acest lucru se întâmpla numai în
emisfera nordică, căci în emisfera sudica lucrurile vor sta exact invers. Efectul
Coriolis este o consecinţă a mişcării de rotaţie a Pământului şi este nul la
ecuator. Aşadar, până în 5 grade latitudine, furtunile tropicale şi uraganele
nu se formează.

Sensul trigonometric în spiritualitate

Coincidenţă sau nu, Biserica Ortodoxă, în toate actele şi riturile sale,
respectă cu sfinţenie sensul aniorar pe care îl consideră pozitiv, sacru, benefic.
Aşa se face că înconjurarea mesei, sub chipul horei, când se cântă "Isaie, dănţuieşte! Fecioara a
avut în pântece...", rânduiala Vohodului, când
preotul urmăreşte traseul unui semicerc de la uşa de miazănoapte a altarului
până la usile împărăteşti, precum şi ritualul de ocolire a biserici cu Sfântul
Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe, care reprezintă scena punerii
în mormânt) în timpul Deniei de vineri seară, după cântare Prohodului, care se face
de trei ori, nu se abat de la regulă. Închinăciunile pe care le face
dreptmăritorul creştin sunt de la dreapta la stânga. Catolicii au inversat
acest sens, desigur, numai din dorinţa nejustificată de a se diferenţia de
ortodocşi.
Atunci când Moise primeşte de la Dumnezeu Decalogul,
a primit şi un nou tip de scriere, Scrierea
alfabetică sau Scriere sinaitică,
acel tip de scriere care are la baza sunetele şi nu simbolurile. Aceasta a fost
preluata de vecinii iudeilor, filistenii,
numiţi uneori şi fenicieni, apoi de
Greci şi de romani. Scrierea cu care venise Moise din Egipt era o scriere
idolatră, bazată pe ideograme, cum de fapt erau toate tipurile de scriere de
până la el, şi nu era adecvată pentru a grava în piatră Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Alfabetul din Sinai avea la baza 22 de litere, iar scrierea urma
cursul antiorar, de la drepta spre stânga. Grecii
şi romanii au păstrat ordinea
literelor, precum şi denumirea lor, dar în mod arbitrar, i-a inversat sensul.
Mai târziu, evreii au aplicat sensul antiorar şi la orologiile din sinagogi,
căci, spre deosebire de ceasurile laice, limbile indicatoare ale lor se roteau
spre stânga. La prima vedere, pare o ciudăţenie. Şi totuşi…
S-ar fi putut ca Sfinţii Părinţi să fi preluat din Vechiul Testament şi din
tradiţia iudaica aceasta reguli de care s-a ţinut totdeauna seama in Ortodoxie.
Hora românească, care cunoaşte mai
multe variante, cum ar fi hora circulară
şi hora deschisa respectă şi ea
sensul de rotire benefic. Nicolae Iorga a arătat ca hora are la bază kolo-ul trac, care era un ritual
magico-mitic şi ezoteric de de urcare la Cerul
Tată.
Nu e lipsit de interes nici faptul că răvaşele de întors boala, care s-au
bucurat de o popularitate deosebită la români, respecta acelaşi principiu. De
pildă, propoziţia: “Sfinţilor şi doctorilor fără de arginţi – Cosma şi Damian –
Pantelimon şi Ermodae – Samson şi Diomid - Chir şi Ioan să ne fie într’ajutor!”
este înscrisă într-o frumoasă spirală, având bineînţeles sensul trigonometric.

Universalitatea legii

Legea sensului antiorar, ca sens benefic, este universală. Psihologia modernă a
dovedit că, în timpul unei conversaţii, vorbitorii îşi arunca, din când în când,
privirea spre stânga. Numai oamenii vicleni, cu gânduri ascunse sau necurate,
privesc spre dreapta. Chimia a demonstrat că substanţele organice, care au
aceeaşi compoziţie chimică, aceeaşi formulă moleculare, deci aceeaşi masă
moleculară, au proprietăţi fizice şi biochimice diferite, prezentând fenomenul
de izomerie. Cele care deviază planul luminii polarizate spre stânga se numesc levogire, cele care îl deviază spre
dreapta se numesc dextrogire. Numai
vitaminele, alcaloizii, antioxidanţii, aminoacizii etc. care sunt levogire au
efecte terapeutice dovedite. Ele se recunosc uşor după litera L pusă înaintea
denumirii substanţei. Bunăoară, L-glutationa,
L- Cisteina, L- Tirozina, L-Taurina, L-Arginina, L-Ascorbic Acid etc. De
pilda acidul ascorbic se prezintă sub doua forme: levogiră, L(+)-Ascorbic Acid, şi dextrogira, D(-)- Ascorbic Acid. Numai L(+)-Ascorbic
Acid este forma activă, pe care organismul o recunoaşte şi o utilizează,
cealaltă este respinsă de acesta. În aceasta constă deosebirea între vitamina C
naturală şi cea sintetică. Producătorii sunt obligaţi să menţioneze pe care din
cele două forme le comercializează.

Excepţia făcută de magia neagra şi de hipnoză

În schimb, dintotdeauna şi pretutindeni, magia neagra s-a folosit de sensul
antagonic, care este cel al rotirii acelor de ceasornic, numit şi sens orar sau
antitrigonometric.
Sabatul vrajitoarelor din Evul Mediu sau riturile sataniste actuale se
desfăşoare în sens antitrigonometric.
Hipnoza, care este o forma de magie moderna, apelează şi ea la sensul orar
pentru inducerea transelor. Unii hipnotizatori se folosesc de un dispozitiv
numit “hipnoscop”. Aceasta este format dintr-un disc pe care se află imprimată
o spirală. Discul este conectat la un motoraş electic ce îl roteşte. Subiectul
priveşte discul şi intră destul de repede în transa adâncă. Deoarece medicii au
avertizat ca hipnoscopul este foarte periculos, acesta poate declanşa crize de
epilepsie la bolnavii epileptici, mulţi hipnoterapeuţi au fost nevoiţi să
renunţe la el.

Paradoxul

Rituri benefice, fie că sunt religioase sau mitico-magice, par că ar fi fost
astfel concepute încât să fie în armonie cu Efectul Coriolis pentru emisfera
nordică. Dar, totodată,
s-ar putea sa fie doar o simplă coincidenţă. Căci, altfel, în emisfera sudica,
închinăciunile ar trebui să se facă de la stânga la dreapta şi tot în acelaşi
sens şi celelalte ritualuri. Hora ar trebui să-si schime sensul de
rotaţie, iar scrierea ebraică să-şi schimbe radical cursul. Cum nu se întâmpla
aceasta, nu putem să mergem mai departe cu speculaţiile. Dar să nu uitam totuşi
că Dumnezeu a aşezat pe Adam si Eva în Raiul care se afla în emisfera nordică,
că Moise a primit Decalogul tot aici şi că nu s-a putut vorbi de o Biserică
Ortodoxă în emisfera sudică decât după Marile Descoperiri Geografice, care au
avut loc începând din a două jumatate a secolul
al XV-lea.

Bibliografie

1. Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1980.
2. Pr. Profesor Dr. Ene Braniste, Liturgică specială, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1980.
3. Frédéric Le Cren, Vitamine si minerale pentru sănătate şi longevitate. Antoixidanţii. Editura Polirom 2006.
4. Lect. univ. dr. I. Bunget (coordonator) Compediu de fizică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucuresti 1988.
5. Iosif Rişavi, Ion Ionescu, Chimie, Editura tehnica, Bucureşti 1974.
6. Costin D. Neniţescu, Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
7. Mihai Ielenicz, Laura Comănescu, Geografie fizică generală - Bazele geografiei fizice, Editura Universitara,Bucuresti 2005.
8. Mihai Ielenicz, Geomorfologie,Editura Universitara,Bucuresti 2007.
9. Max Sternberg, Alfabetul din Sinai, Editura Hasefer, Bucureşti 2004.
10. Earl Mindell, Biblia vitaminelor, Editura Elit, 2006.
11. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti 1985.
12. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Ed. Albatros, București, 1983.
13. ***, Dicţionar de matematici generale, Editura Enciclopedică, Bucureşti 1974.
14. Dr. Simone Schroeder, Arta hipnozei, Editura L.V.B., 1997.